Elevation of the Holy Cross - Biserica Inaltarea Crucii
 
  Elevation of the Holy Cross - Biserica  
Elevation of the Holy Cross - Biserica Inaltarea Sfintei Cruci
Scurt Istoric
Slujbe Religioase
Vietile Sfintilor
Vizite Arhieresti
In Memoriam
Cununii
Botezuri
Inmormintari
Elevation of the Holy Cross
Rugaciuni Folositoare
Buletin
Donatii
Conlinzi de Craciun
Album Foto
Video
Contact
   

Din cele sapte Taine ale Bisericii

Taina spovedaniei

Este Taina in care Dumnezeu iarta, prin duhovnic, pe cei ce se marturisesc la scaunul spovedaniei, in fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocainta, pentru ca cel ce o primeste trebuie sa regrete in mod sincer, pacatele savarsite si marturisite preotului duhovnic; marturisire sau spovedanie, intrucat crestinul isi marturiseste pacatele in fata preotului; al doilea Botez, pentru ca prin ea se spala pacatele intocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru ca prin ea se dezleaga pacatosul de legatura pacatelor; impacare, pentru ca ne impaca cu Dumnezeu.

Mantuitorul Hristos a instituit aceasta Taina sfintilor Sai apostoli cand le-a spus : "Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi dupa Sfanta Sa inviere din morti, cand aratandu-Se apostolilor le-a zis : «Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21-23). Puterea de a lega si dezlega pacatele o are numai Mantuitorul Hristos, cum ne-a aratat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat aceasta putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea pacatelor se face prin marturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, in fata preotului-duhovnic. Pacatul apasa constiinta noastra ca o piatra si o raneste dureros. Dar prin marturisire, sufletul se usureaza, inima dobandeste liniste, constiinta castiga impacare si rana se vindeca. Dupa cum bucuriile cer sa fie marturisite si prin aceasta isi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer marturisite si astfel sufletul se usureaza.

Pacatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie sa fie martursit in fata preotului duhovnic, cu adanca parere de rau, cu hotararea de a nu mai gresi, cu credinta puternica in Hristos si cu nadejdea in indurarea Lui. Aceasta, pentru a ne pastra mereu curata haina sufletului nostru, pentru a nu ne desparti de Dumnezeu. Sfantul apostol Iacob ne indeamna, zicand : «Marturisiti-va unul (credinciosul) altuia (preotului) pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, cand ne simtim apasati de pacate, cand suntem bolnavi sufleteste, sa alergam la preotii Sfintei Biserici si lor sa ne marturisim, ca prin rugaciunea si dezlegarea lor sa dobandim iertarea pacatelor (Iacob V, 14-15). Si in alt loc ni se graieste despre indatorirea crestina de a ne marturisi pacatele: «Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele, El , Iisus Hristos , este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, il facem mincinos, si cuvantul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8-10).

Lucru deosebit de insemnat nu este insa numai marturisirea pacatelor, ci cainta, adica parerea de rau si durerea sufleteasca pe care o simte crestinul pentru pacatele savarsite in felurite chipuri. Caci fara de cainta, Sfanta Marturisire sau Pocainta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si impacarea cu Dumnezeu. Iar cainta trebuie sa fie sincera, deplina (pentru toate pacatele) si sa izvorasca din credinta, nadejdea si iubirea lui Dumnezeu.

Aceeasi insemnatate o are si hotarirea de indreptare, curajul prin care punem hotar intre viata trecuta si cea viitoare; o hotarare sfanta, ca vom duce de acum inainte o viata noua, viata in Hristos, facand fapte vrednice de pocainta (Matei III, 7).

Marturisirea sau insirarea pacatelor fara cainta adevarata si fara hotarare de indreptare, nu aduce iertarea pacatelor (Luca XIII, 5).

Cerintele unei bune marturisiri a pacatelor trebuie implinite printr-o pregatire din buna vreme, cu deosebire prin post si rugaciune. Caci postul smereste trupul, iar rugaciunea deschide sufletul credinciosului in fata lui Dumnezeu. De asemenea, sa cercetam in cei masura ne-am implinit datoriile catre Dumnezeu, catre Sfanta Biserica, apoi catre aproapele, catre familie, catre noi insine, catre Patrie, si asa sa pasim catre Sfanta Taina a Spovedaniei.

Stiut este ca Sfanta Marturisire se administreaza celor ce se pregatesc a primi Sfanta Cuminecatura. De aceea si graieste sfantul apostol Pavel: «Sa se cerceteze (insa) omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar» (1 Cor. XI, 28), adica sa ia Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Iisus Hristos numai dupa vrednica marturisire.

Dupa ascultarea celor marturisite de crestin, daca din ele se vadeste cainta si hotarare de indreptare, preotul-duhovnic il dezleaga pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule, si sa-ti lase toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin".

Potrivit cu greutatea pacatelor marturisite si dupa cea mai buna socotinta a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se da, inainte de dezlegare, un canon de pocainta, ca de pilda : rugaciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si indeosebi la Sfanta Liturghie din duminici si sarbatori, fapte de milostenie, infranari de la anumite mancaruri sau fapte. Toate acestea nu urmaresc pedepsirea celui ce s-a marturisit, ci indreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre insanatosire duhovniceasca, spre intarire in virtute si indepartare de pacat.

Roadele Sfintei Marturisiri sunt de nepretuit. Caci ea ne dezbraca de haina intinata a pacatelor si ne imbraca in haina cea noua a virtutilor crestine, in haina luminoasa a harului dumnezeiesc ; din starea de pacat si de osanda, ea ne trece in starea de har mantuitor. Ea ne deschide calea spre desavarsire, ne sporeste evlavia, rodeste curatia sufletului, pacea cugetului, indreptarea vietii spre castigarea fericirii vremelnice si vesnice.

Soroacele Sfintei Marturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastra duhovniceasca, sa ne spovedim cat mai des, dar mai ales cu prilejurile aratate in legatura cu Sfanta Cuminecatura.

Taina Sfintei Impartasanii

Nascut la viata cea noua, viata in Iisus Hristos, intarit in ea prin pecetea darului Sfantului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate invrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine. Asa i se da lui Taina Sfintei Impartasanii sau Cuminecaturi, prin care, sub chipul painii si al vinului primeste insusi Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.

Aceasta Sfanta Taina se mai numeste si Sfanta Euharistie ceea ce inseamna multumire, pentru ca atunci cand a asezat-o, la Cina cea de Taina, Mantuitorul Hristos a multumit Parintelui ceresc inainte de a frange painea si a o da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertfa de multumire catre Dumnezeu adusa de Sfanta Biserica, de credinciosii ei, prin episcop sau preot.

Sfanta Impartasanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar ii uneste si intre ei prin aceeasi credinta si prin dragoste crestineasca ; ei sunt una si aceeasi obste crestineasca in fata aceluiasi sfant altar, impartasindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si acelasi potir.

Sfanta impartasanie nu este numai o Taina, ci si o jertfa reala, nesangeroasa, adusa lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sangelui lui Iisus Hristos. Acelasi Hristos S-a jertfit pe cruce si Se jertfeste in Sfanta Euharistie. Deosebirea este ca jertfa de pe cruce este sangeroasa, pe cand cea din Sfanta Euharistie este nesangeroasa, insa strans unita cu cea de pe cruce pe care o actualizeaza pana la sfarsitul veacurilor Sfanta Impartasanie este cea mai mare Taina, fiindca prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe insusi izvorul harului, pe Iisus Hristos, impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Sau.

Mantuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau impartasanii in Joia inaintea mintuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taina. Atunci, luand painea si binecuvantand-o, a frant-o si, dand-o ucenicilor Sai, a zis: «Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand : Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor» (Matei XXVI, 26-28). Dupa aceea le-a poruncit : «Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19).

Sfanta Taina a impartasaniei se savarseste numai de episcop si preot, in virtutea puterii date lor de Mantuitorul Hristos, prin sfintii apostoli (Luca XXII, 19) si numai in cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul si centrul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere in Trupul si Sangele Domnului sunt painea din grau curat si dospita si vinul, tot curat, din struguri.

Prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului, in vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci cand preotul sau episcopul, ridicand mainile, fruntea si inima catre cer se roaga fierbinte:

"Inca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sange, si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem : Trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste Daruri ce sunt puse inainte si fa, adica, painea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau, iar ceea ce este in potirul acesta, Cinstit Sangele Hristosului Tau, prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant".

In acest timp, la strana se canta «Pe Tine Te laudam», iar credinciosii ingenuncheaza, caci acum se savarseste prefacerea, iar nu atunci cand se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine : «Luati mancati... Beti dintru acesta toti...». Cum se petrece acest lucru, mintea noastra nu poate pricepe; se face in chip tainic, mai presus de intelegerea noastra.

Trebuie sa luam aminte, inainte si mai presus de toate, ca ceea ce se savarseste la Sfanta Liturghie nu este doar o asemanare cu ceea ce s-a facut la Cina cea de Taina, ci Insusi Mantuitorul Iisus Hristos este prezent aici sub chipul painii si al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a grait limpede despre aceasta inca inaintea Sfintelor Sale Patimi, zicand : «Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi» (Ioan VI, 54). Caci «adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi» (Ioan VI, 53).
La primirea Sfintei Cuminecaturi sunt chemati toti fiii Sfintei Biserci; ei se pot impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, daca mai intai si-au marturisit pacatele si au fost dezlegati de preotul duhovnic. Dupa primirea Sfintei Cuminecaturi se cuvine sa nu mai sarute icoana, sau mana episcopului sau preotului, sa-si pazeasca limba de orice vorba desarta, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup si Sange pe care l-au primit.
Mari, multe si minunate sunt roadele Sfintei Cuminecaturi pentru viata duhovniceasca a credinciosului crestin. Caci cel ce se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului se uneste tainic cu Domnul si, prin aceasta, isi umple sufletul cu har si cu toate bunurile duhovnicesti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru El» (Ioan VI, 56), ne graieste Mantuitorul. El isi sporeste viata duhovniceasca : «Cel ce Ma mananca pe Mine va trai prin Mine» (Ioan VI, 57), adauga Hristos Iisus. Si ce-i poate fi mai de folos credinciosului crestin, decat trairea lui cu Hristos si in Hristos.

Dat fiind roadele Sfintei Cuminecaturi, Sfanta Biserica porunceste fiilor ei sa se pregateasca si sa se impartaseasca cat mai des cu Trupul si Sangele lui Hristos. indeosebi, in cele patru posturi mari de peste an, in preajma unei calatorii mai indelungate, la caz de suferinta si boala, ca si inainte ca mirii sa se invredniceasca de Sfanta Cununie. Efectele binefacatoare ale Sfintei impartasanii apar numai in sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregatiti si nevrednici le aduce osanda de la Dumnezeu (1Cor. XI, 27-29).

 

 
   
     
     

L. A. Digital Studio
WEBSITE BY LADIGITALSTUDIO.COM
L. A. Digital Studio.com, Web Design, Internet Solutions, Los Angeles, LADS, Web Sites