Elevation of the Holy Cross - Biserica Inaltarea Crucii
 
  Elevation of the Holy Cross - Biserica  
Elevation of the Holy Cross - Biserica Inaltarea Sfintei Cruci
Scurt Istoric
Slujbe Religioase
Vietile Sfintilor
Vizite Arhieresti
In Memoriam
Cununii
Botezuri
Inmormintari
Elevation of the Holy Cross
Rugaciuni Folositoare
Buletin
Donatii
Conlinzi de Craciun
Album Foto
Video
Contact
   

SFANTA TAINA A MARTURISIRII SI TAINA SFANTA A IMPARTASANIEI, NECESARE MANTUIRII NOASTRE

Prin Taina Sfantului Botez , adica prin scufundarea in apa in numele Sfintei Treimi , moare omul cel vechi si se naste in cel ce primeste aceasta Taina , adevarata viata in Hristos. Odata cu aceasta Sfanta Taina , primitorul se spala de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite mai inainte si se imprima in inima lui chipul lui Hristos . Prin aceasta Sfanta Taina a Botezului , omul unindu-se cu Hristos , este introdus in Biserica . Omul cel vechi , stapanit de pacat este dezbracat de faptele lui cele rele : " Nu va mintiti unul pe altul , fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi , dimpreuna cu faptele lui " ( Coloseni 3;9) , iar omul cel nou " dupa chipul Celui care l-a zidit " ( Coloseni 3;10) ii ia locul , " Caci cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati imbracat " ( Galateni 3, 27) . Dupa primirea Tainei Botezului , ni se recomanda o crestere continua in viata harica , pana " la statura de barbat desavarsit, la masura deplinatatii lui Hristos " ( Efeseni 4,13) .

Pacatul stramosesc desi este sters total in cel ce a primit Botezul , ramane totusi in el , inclinarea spre pacat , care nu mai are caracter de pacat , numai in cazul in care vointa aproba pacatul si consimte sa il savarseasca .

De aceea Sfantul Apostol Pavel ne indeamna ca " cei ce au crezut sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune " (Tit 3,8).Prin efort inclinarea spre pacat poate fi o exercitare a fortelor noastre morale , ca prin staruinta in virtute , treptat sa fie atenuata aceasta inclinare si deopotriva lipsa acestui efort in vederea savarsirii binelui , a virtutii , inseamna abandonarea luptei contra pacatului , care se poate instala in viata omului , punand stapanire pe el , caci "oricine savarseste pacatul este rob pacatului " ( Ioan 8,34 ) . Lupta cu pacatul este o realitate in viata omului credincios . Sfantul Apostol Pavel scrie : " ca dupa omul cel launtric , ma bucur de legea lui Dumnezeu . Dar vad in madularele mele o alta lege , luptandu-se impotriva legii mintii mele ... " ( Romani VII;22-23) .

Alunecarea spre pacat este rodul slabirii firii omenesti si al vointei noastre libere de a implini sau nu Sfintele Porunci . De pacat , nu este scutit nimeni dintre muritori , fiecare fiind supus pacatelor de tot felul . Aceasta realitate a fost confirmata de Sfantul Ioan Evanghelistul , care spune : " De vom zice ca pacat nu avem ne mintim pe noi insine si adevarul nu este in noi " ( I Ioan I;8-9 ) , iar Fericitul Augustin , afirma si el : " viata dreptilor si a sfintilor , poate fi lipsita de crime , dar nu de pacate " .

Insa pacatul nu ramane numai o simpla realitate ci el are si repercursiuni grave in viata credinciosului , in relatia sa cu Dumnezeu si cu aproapele . Pacatul distruge , macina si risipeste fiinta umana , introduce in viata omului dezordinea , dezmembreaza unitatea facultatilor sale sufletesti , tragandu-l in jos , spre decadere . Fericitul Augustin aseamana pacatul cu o iubire egoista " iubirea de sine pana la dispretul fata de Dumnezeu " si desigur dispretul fata de aproa-pele.

Desi este o realitate grava in viata omului , pacatul nu reprezinta insa o existenta de sine-statatoare sau un fenomen de neinlocuit . El ramane insa un obstacol care sta in calea inaintarii omului spre unirea cu Dumnezeu , el rapeste omului telul lui suprem , al cresterii sale in Hristos, care este impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului .

Primirea Sfintei Impartasaniei trebuie sa fie incununarea eforturilor credinciosului contra pacatului . Acolo unde este paralizata vointa se pierde asadar si incununarea , adica primirea Sfintei Impartasanii . De Sfanta Impartasanie nu ne putem apropia decat dupa ce ne-am curatit de toata faradelegea si prin marturisirea pacatelor , a datoriilor neimplinite , a greselilor si iertarea tuturor acestora de catre Domnul Hristos insusi in Taina Sfintei Spovedanii.

Realitatea pacatului si gravitatea urmarilor pacatului fac ca primirea Sfintei Impartasanii sa fie conditionata de eliberarea omului de pacat , de iertarea harica , in Taina Marturisirii , care este instituita de Mantuitorul Hristos , insusi ( Ioan XX;21-22 ).

Puterea de a rezista in lupta contra raului ne-o intareste harul primit prin Sfintele Taine , in Biserica . Daca credinciosul ar inainta constant pe calea desavarsirii , de la primirea Botezului , prin efortul lui personal , aceasta statornicie in bine l-ar invrednici de impartasirea cu Sfintele Taine. Sfantul Marcul Ascetul spune ca noi "suntem datori sa aducem in fiecare zi lui Dumnezeu , atata evlavie , cat poate aduce firea noastra in baza puterii ce ni s-a dat ". Prin neimplinirea poruncilor dumnezeiesti apare in noi sentimentul instrainarii de lumina si de iubirea lui Dumnezeu , prin patimile pe care pacatul le-a produs in fiinta noastra , dar totodata apare si setea dupa starea de fericire pe care ne-o dau implinirea poruncilor si pe care am pierdut-o prin pacat , apoi cu ajutorul harului lui Dumnezeu , apare in noi si cainta , care este primul pas in scopul primirii iertarii.

Cainta , ca act personal , ne este recomandata de toti marii de duhovnici . Prin cainta pacatul este "tintuit la pamant " , dar numai prin marturisirea lui , pacatul poate fi alungat din sufletul nostru. Cainta , arata hotararea noastra si dorinta de a inainta spre Hristos . Dintr-o cainta profunda trebuie sa izvorasca marturisirea sincera si deplina a pacatelor savarsite , ura fata de pacatele comise , hotararea de indreptare , implinirea canonului , postul si rugaciunea , ca manifestarii vazute ale pocaintei . Toate aceste elemente fac parte din Taina Sfintei Pocainte , iar cel credincios prin harul acestei Taine daruit de Domnul Hristos , prin preotul Bisericii primeste certitudinea iertarii si a reintrarii in comuniune cu Dumnezeu , ii deschide drumul spre Hristos .

Numai dupa aceste straduinte , suntem chemati sa ne apropiem : " cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste ... " de prezenta reala a lui Hristos in Sfanta Impartasanie .

Nicolae Cabasila in cartea sa : " Despre viata in Hristos " (Sibiu 1946) spune : " ago-niseala aceasta pe care ne-o da ospatul cel minunat , nu ne poate veni pe deageaba si pe nemun-cile , ci dupa grele stradanii. Caci daca
Sfantul Pavel indeparteaza pe cei lenesi chiar si de la mancarea obisnuita , spunandu-le : "Cine nu lucreaza nici sa nu manance " ( II Tes. 3,10 ) , apoi cate stradanii nu va trebui noi sa depunem spre a ne invrednici de o masa sfanta ca aceasta ? "

Numai pregatiti prin eforturi si renuntari , prin cainta s hotarare , prin actul marturisirii , iertati de Dumnezeu prin rugaciunea preotului duhovnic , ne aflam in starea de jertfa curata pentru intalnirea cu Hristos . Taina Sfanta a Pocaintei (Spovedaniei ) este inceputul restaurarii noastre cu Dumnezeu si cu Biserica . Pacatul face imposibila impartasirea cu Hristos , deoarece prin pacat credinciosul s-a rupt de comuniunea de credinta a Bisericii , iar prin Taina Spovedaniei el este restabilat in aceasta comuniune si poate lua parte la aducerea jertfei lui Hristos si sa se impartaseasca din ea.

Cand credinciosul primeste iertarea in Sfanta Taina a Marturisirii : " te iert si dezleg " , prin rugaciunea preotului duhovnic - el devine iertat , iar constiinta lui deodata se simte curata , implinind cu bucurie faptele sfinte ale iubirii , dreptatii , pacii , credinciosiei , blandetii , buna-tatii, etc . ( Gal. 5,22 ) .

Acum incepe lucrarea Sfintei Euharisti , caci inaintarea noastra spre Hristos , are ca scop unirea noastra cu Hristos .

Necesitatea Tainei Spovedaniei inainte de Sfanta Impartasanie este determinata si de faptul ca ceea ce primesc credinciosii in Sfanta Impartasanie nu este un dar oarecare , ci insusi Trupul si Sangele Domnului . In celelalte Taine , Domnul Hristos este prezent prin lucrarea Sa , dar in Sfanta Euharistie este prezent prin insusi Trupul si Sangele Sau .

Sfantul Chiril al Ierusalimului , spune despre aceasta prezenta reala a Domnului in Euharistie : " Noi rugam pe Dumnezeu ca sa trimita Duhul Sfant peste darurile ce sunt puse inainte , pentru a face painea Trup a lui Hristos
, iar vinul Sange a lui Iisus . Intr-adevar s-au sfintit si s-au prefacut acelea de care s-a atins Duhul Sfant " .

Aceasta prefacere are loc in momentul epiclezei , care este punctul central al jertfei eu-haristice , ea sfinteste credinciosii care cu credinta si iubire participa si se impartasesc . Epicleza euharistica impune insa necesitatea "vredniciei" care nu se poate dobandi obiectiv decat in Taina Spovedaniei . Prefacerea darurilor in Trupul si Sangele Domnului este un act de o impor-tanta fundamentala , pentru ca ea il face pe Hristos real prezent si face posibila unirea adevarata cu El , cum spune cuvantul Domnului " Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in Mine si Eu in el " ( Ioan VI;56 ). Prefacerea darurilor in timpul Sfintei Liturghii , obliga insa pe credincios la actul " cercetarii de sine ".

Prin prezenta reala a Domnului Hristos in Sfanta Impartasanie si prin actul impartasirii , Hristos intra in trupul si sufletul , in intregimea fiintei , a aceluia care primeste Trupul si Sangele Lui . Acest adevar cere curatenie trupeasca si sufleteasca celui ce se apropie de " focul cel dumnezeiesc " . De aceea Biserica nu impartaseste pe toti ceu aceasta dumnezeiasca Taina , ci numai pe cei ce sunt pregatiti pentru impartasanie .

Sfantul Apostol Pavel in I Cor. XI;24-26 prezicand realitatea prefacerii , repeta cuvintele Mantuitorului rostite la Cina cea de Taina : " Luati , mancati , acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi ... Acest pahar este Legea cea noua intru Sangele Meu . Aceasta sa faceti ... intru pomenirea Mea . Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar , moartea Domnului vestiti panca cand va veni " . Apoi tot El indeamna pe credincios sa reflecteze la ma-retia darurilor pe care le va primi ca mancare si bautura : " Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat de Trupul si Sangele Domnului . Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar . Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie , osanda isi mananca si bea , nesocotind Trupul Domnului . De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit " ( I Corinteni XI;27-30 ) .

Sfantul Apostol Pavel ne descopera realitatea nevredniciei noastre cauzate de pacat si prezenta reala a lui Hristos in Sfanta Impartasanie. Unirea noastra cu Hristos nu se poate face in aceasta stare de nevrednicie , doar prin depasirea ei , care ne este data prin "cercetarea de sine " in Taina Marturisirii. " Daca marturisim pacatele noastre , El este credincios si drept , ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea " ( I Ioan I;9 ) .

Biserica noastra a acordat intotdeauna Sfintei Euharisti , importanta ei cuvenita , conditionand administrarea ei , de marturisirea in prealabil a pacatelor in Taina Pocaintei.

O serie de scrieri din perioada apostolica , postapostolica si patristica confirma legatura dintre aceste doua taine in lucrarea de mantuire a credinciosilor . Astfel in " Invatatura celor doisprezece Apostoli " se spune : " Duminica adunati-va , frangeti painea si savarsiti Euharistie , dupa ce mai intai v-ati marturisit greselile , pentru ca sa fie curata jertfa voastra . Iar cine este certat cu aproapele sau sa nu vina la un loc cu voi , pana ce nu se vor fi impacat amandoi , pentru ca sa nu se pangareasca jertfa voastra " . In Epistola Sfantului Barnaba se spune : " Sa-ti marturisesti pacatele , sa nu vii la rugaciune cu cuget rau " .

Sinodul din Laodiceea in canonul 9 porunceste pastorilor Bisericii sa primeasca la impartasanie pe toti cei ce se pocaiesc si se marturisesc , daca au gresit . Sfantul Simion , Arhi-episopul Tesalonicului ( ^1430 ) , recomanda , deasemenea credinciosilor ca prin spovedanie cu zdrobirea inimii si cercetarea sufletului , sa se cuminice . Sfantul Atanasie al Antiohiei precizeaza si el ca numai dupa ce ne-am curatit si eliberat de toata fapta vrajmasa se cuvine sa ne apropiem de dumnezeiasca slujba tainica , pentru ca nu cumva primirea ei sa ne fie spre pierderea sufletului si a trupului.

Sfantul Ioan Gura de Aur - invata ca in fata dumnezeiestii Euharistii trebuie sa se vina cu iubire de Dumnezeu : " Trupul si Sangele Domnului trebuie mancat numai de iubitorii Lui si iu-bitorii Lui nu pot fi cei care urasc si trec cu vederea pe aproapele lor ". Fiind jertfa de impacare intre Dumnezeu si oameni , dumnezeiasca Euharistie cere de la primitorii ei jertfa de pace si de iubire : " Sa lepadam orice manie si cu constiinta curata , cu toata blandetea si buna cuviinta sa ne apropiem de Masa lui Hristos " .

Sfantul Ioan Gura de Aur , comentand I Cor XI;29 observa ca Sfantul Apostol Pavel : " nu recunoaste decat un timp in care se cuvine a ne apropia pentru ca sa ne impartasim atunci cand constiinta noastra este curata " .

La Cuviosul Nichita Stithatul ( Filocalia vol. VI- pag.299 - Buc. 1977 ) aflam antiteza dintre impartasirea cu vrednicie si impartasirea cu nevrednicie : " Drept aceea - daca ne vom apropia sa mancam din painea aceasta si sa bem din potirul acesta ... dupa ce ne-am facut cerce-tati intru ostenelile virtutilor si ne-am curatit prin lacrimi , Cuvantul indoit se amesteca cu noi intreg , intru blandete , prefacandu-se in ai Sai , ca unul ce e intrupat si de-o fiinta cu noi , dupa omenitate ... Dar daca se apropie de noi , aflandu-ne amestecati cu continutul patimilor si patati de intinaciunea pacatului , ne arde si ne topeste intregi cu focul care mistuie in chip firesc pacatul si taie viata noastra nu cu voia bunatatii Sale , ci silit de dispretul nesimtirii noastre " .

Domnul Hristos nu poate salasui decat in omul golit de pacat , de egoism , de parerea mandra de sine si slava desarta , in omul care renunantand la toate acestea prin vointa proprie se redeschide harului lui Dumnezeu . " Sa nu te apropii , deci , o, omule , aducand cu tine paie , lemne si fan , ca nu cumva sa maresti focul ... Apropie-te aducand pietre pretioase , aur , argint , lucruri prin care sa faci tot mai curata materia acestui foc " , spune
Sfantul Ioan Gura de Aur.

Avand constiinta nevredniciei sale si cunoscand maretia ospatului dumnezeiesc la care este chemat , credinciosul nu se va lasa coplesit de imensitatea drumului pe care il are de stra-batut , ci increzator in " iubirea lui Dumnezeu " care insoteste elanul omului , isi canalizeaza vointa in directia cresterii in virtute spre Hristos . Fiecarui act de vointa i se adauga harul Duhului Sfant si astfel , treptat , omul este patruns de lucrarea lui Dumnezeu , prin sirul de nevointe si efortul pe care il face , avand scop unirea cu Hristos in Sfanta Taina a Euharistiei .

Primirea Tainei Sfintei Euharisti trebuie sa fie un puternic imbold al progresului nostru duhovnicesc in vederea mantuirii . Cel ce se straduieste sa se elibereze de pacat , prin Taina Sfintei Pocainte , are puterea harului , fiind insa atras si de tinta spre care alearga . Caci " Hristos Cel cu care ne impartasim nu este numai o putere curatitoare si impreuna lucratoare cu noi , ci si o rasplata pe care o luam numai dupa mari straduinte " , zice Nicolae Cabasila( Despre viata in Hristos ) .

Ajuns la tinta nazuintelor cresterii sale in Hristos , credinciosul poate marturisi asemenea Sfantului Apostol Pavel : " Nu mai traiesc eu , ci Hristos traieste in mine " ( Galateni II;20 ) si asemenea Sfantului Simion Noul Teolog : " Eu stiu ca nu voi mai muri , deoarece am in mine viata , simtind-o deja deplin pulsand in mine ". Aceasta este suprema rasplata - data de Hristos Domnul , celor ce au alergat spre tinta , prin efort si incordare duhovniceasca , urmand calea Lui in Biserica si prin Sfintele Lui Taine .

Intrucat nu exista om care sa nu greseasca , in viata omului intervine pacatul cu urmarile sale grave in relatia sa cu Dumnezeu si cu aproapele . Datorita pacatului , impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului in Sfanta Taina a Euharistiei este conditionata de marturisirea si iertatea pacatelor prin preot sau episcop in Taina Pocaintei. Contributia credinciosului : cainta pentru pacatele savarsite , marturisirea lor , hotararea de indreptare , implinirea canonului ( epitimiei ) postul si rugaciunea , constituie efortul lui real de inaintare spre Hristos , de crestere in Hristos . Necesitatea iertarii harice , realizata in Taina Spovedaniei este inelul prin care Taina Spovedaniei este legata de Taina Euharistiei , in lucrarea de mantuire a credinciosului .

Taina Spovedaniei reprezinta un sir de nevointe care arata cinstea ce se da Trupului si Sangelui Domnului , iar Taina Sfintei Euharisti este incoronarea nevointelor , cinstea pe care ne-o da Domnul Hristos . Cea dintai este mijlocul de progres duhovnicesc al crediniciosului , cea de-a doua este scopul progresului , implinirea stradaniilor credinciosului de unire cu Hristos. In Taina Pocaintei are loc moartea omului vechi - tinut in ingustarea pacatului , in Taina Sfintei Euharisti inviem la o viata noua , care este viata lui Hristos , calea care duce spre Slava .

Lucrarea celor doua Taine , esentiala pentru mantuirea si desavarsirea noastra , nu are sfarsit decat odata cu moartea noastra trupeasca , caci ori de cate ori " apa neinfranata a gandurilor patimase ale mintii va fi stavilita de venirea Sfantului Duh si saratura cugetelor necu-viincioase si adancul prapastios al amintirilor va fi astupat prin infranarea si gandul mortii, Duhul dumnezeiesc al pocaintei va sufla si se vor cobori apele umilintei cu care Dumnezeu si Stapanul , varsandu-le in vasul de spalat al pocaintei , va spala picioarele noastre cele cunoscute cu mintea si le va face vrednice sa calce in curtea Imparatiei Sale " ( Cuviosul Nichita Stithatul ; Filocalia VI- pag.263 ).

Arhimandrit NIKODIM BIBART

Bibliografie folositoare:
- Pr. Prof. Dr. D. Staniloaie , Teologia Dogmatica Ortodoxa , vol. II si III , Buc. 1978
- Teologia Dogmatica si simbolica , manual pentru Institutele Teologice , vol. II Buc. 1958
- Filocalia , vol. I Sibiu 1947
- Nicola Cabasila , " Despre viata in Hristos " - Sibiu 1946
- Scrierile Parintilor Apostolici - Buc. 1979
- Filocalia vol. VI - Buc. 1977

 

Botez

 
   
       
   

L. A. Digital Studio
WEBSITE BY LADIGITALSTUDIO.COM
L. A. Digital Studio.com, Web Design, Internet Solutions, Los Angeles, LADS, Web Sites