INTALTAREA CINSTITEI SI DE VIATA FACATOAREI CRUCI
(14 SPETEMBRIE)

Sfantul Constantin cel Mare, intaiul imparat al crestinilor, a purtat razboi impotriva lui Maxentiu la Roma. Iar unii istorici afirma ca a purtat razboi impotriva scitilor de la apa Dunarii. multimea dusmanilor fiind mai numeroasa decat ostirea lui a fost cuprins de frica. Atunci i s-a aratat in amiaza zilei Semnuol Crucii: "Cu acest semn vei birui".

Numaidecat Sfantul Constantin a facut o cruce de aur, dupa modelul celei pec are o vazuse si a poruncit sa fie purtata in fruntea ostirii sale. Dusmanii au fost biruiti, multi dintre ei fugind. Dupa aceasta biruinta, gandind intru sine la puterea celui ce a fost rastignit pe Sfanta Cruce si crezand ca Hristos Domnul este Adevaratul Dumnezeu a prmit Sfantul Botez impreuna cu Sfanta Elena, mama sa.

Dupa aceea a trimis pe maica sa, Sfanta Elena, la Ierusalim ca sa gaseasca Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Domnul Hristos. Sfanta Elena a gasit-o impreuna cu celelalte douac ruci pe care fusesera rastigniti talharii, la fel si cuiele rastignirii ingropae in pamant. Nestiind Sfanta Imparateasa care ar fi Crucea Domnului s-a rugat impreuna cu cei care o insoteau, aratandu-se atunci o minune. O femeie vaduva moarta, de caer s-a atins Sfanta Cruce a inviat; iar celelalte doua cruci ale talharilor nu au aratat nici un smn de minune. Atunci, Sfanta Imparateasa Elena s-a inchinat si a sarutat Sfanta Cruce si impreuna cu ea toata suita. Multimea poporului insa neajungand sa se inchine s-au rugat sa li se permita macar sa o vada.

Atunci Fericitul Macarie, Patriarhul Ireusalimului din vremea aceea s-a urcat la amvon si a inaltat Cinstita Cruce, iar poporul vazand-o a inceput sa strige: "Doamne miluieste!"

Si de atunci a inceput a se praznui sarbatoarea "Inaltarea Sfintei Cruci".

Despre Impartasanie:
Sfanta Impartasanie este Taina prin care crestinul
se impartaseste cu inswusi Trupul si Sangele
Domnului, care pastreaza numai pentru ochii
nostri trupesti chipul de paine si vin.
Sfinta Impartasanie a fost asezata de Mantuitorul
la Cina cea de Taina, cand a luat painea, S-a
rugat si a binecuvantat-o zicand: “Luati, mancati,
acesta este trupul Meu.”

Apoi a luat paharul, a multumit, l-a binecuvantat zicand: “Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei XXVI; 26-28). Apoi a adaugat: “Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea” (Luca XXII; 19). Fiecare crestin trebuie sa se impartaseasca cat mai des, bineinteles pregatindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. XI; 28-29). Pregatirea pentru impartasire este trupeasca si sufleteasca. Ea consta din:
- spovedanie (marturisirea pacatelor), fara de care nimeni nu se poate impartasi
- impacarea cu toti. Sa nu fii certat si sa nu ai nimic impotriva cuiva
- infranarea de la orice pofta (impreunarea trupeasca) cel putin cu cateva zile inaine si abtinerea de la mancare si bautura in ziua impratasirii
- citirea pravilei pentru impartasire, adica a rugaciunilor pregatitoare pentru impartasirea cu vrednicie, pe care uneori le citeste preotul in numele credinciosilor, in biserica, inainte de impartasire
Credinciosii se impartasesc afara din Altar, dupa ce se impartasesc sfintii liturghisitori, anume atunci cand rasuna chemarea: “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati”. La vremea cuvenita, fiecare credincios se apropie cu cuviinta si cu evlavie, in liniste si
cu buna randuiala, tinand in mana cate o lumanrea aprinsa, in semn de bucurie si cinsteste pentru stapanul Hristos al Carui Sfant Trup si Sange il vor primi in casa trupului si a sufletului lor.
Inainte de a-i impartasi, preotul citeste, in numele lor si in auzut tuturor, ruggaciunile pe care pe zic si sfintii slujitori la altar in timpul impartasirii lor: “Cred, Doamne, si marturisesc...”, “Cinei tale celei de Taina...” si “Nu spre judecata so spre osanda...” Bun si frumos este obiceiul vechi ca inainte de impartasire, fiecare sa-si ceara iertare de la toti cei din biserica. in timpul cand se
impartasesc credinciosii, la strana se canta chinonicul, adica imnul impartasirii: “Trupul lui Hristos primiti...” sau “Cinei celei de taina...” Dupa impartasire fiecare isi sterge buzele cu stergarul din mana preotului, saruta Sfantul Potir, ca pe insasi coasta lui Hristos, din care a curs sange si apa, si se inchia multumind lui Dumnezeu. Apoi, se primeste anafora, al Paste artos sau “Pastele mic”. Cel ce a primit Sfanta Impartasanie se cuvine ca nici un cuvant de ocara, de blestem sau orice vorbire desarta sa spurce gura sa.