SFANTUL ANTIPA ATONITUL
(de la Calapodesti – Moldova)

(10 ianuarie)

Pe cuviosul Antipa, mare traitor duhovnicesc si calugar sfint, l-a odraslit in veacul al XIX-lea pamintul Moldovei. S-a nascut in anul 1816 intr-o familie de tarani credinciosi din satul Calapodesti-Bacau, numit din botez Alexandru Luchian. La virsta de 20 de ani a fost calauzit de Duhul Sfint sa intre in nevointa calugareasca. Mai intii s-a ostenit 2 ani de zile (1836-1837) in obstea Manastirii Caldarusani, apoi s-a dus la Muntele Athos (Grecia) si s-a stabilit in schitul romanesc Lacul unde se nevoiau peste 80 de sihastri romani.
Aici a deprins nevointa calugareasca de la cei mai alesi calugari atoniti, ajungind vestit in schit pentur postu si osteneala sa. Tot aici a orimit tunderea in calugarie si s-a vrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor si a neincetatei rugaciuni. Dupa aproape 15 ani de sihastrie in schitul Lacu, a trait inca 4 ani de zile in Manastirea Estigmenu. Aici primeste marele si ingerescul chip al schimniciei sub numele de Antipa so este hirotonit diacon.
Inmultind privegherile si rugaciunile de toata noaptea, cuviosul Antipa este cinstit in tot muntele ca mare sihastru si lucrator al rugaciunii lui Iisus, primind de la Dumnezeu si darurile vindecarii bolilor si al inainte-vederii. Iubind mai mult singuratatea si smerenia decit cinstea si lauda, in anul 1860 cuviosul Antipa a parasit muntele Athos si s-a reintors in Moldova, la manastirile din preajma Iasilor. Dar vazindu-se impresurat de multi credinciosi, caci numele lui se facuse cunoscut in toata tara dupa 3 ani a plecat sa se inchine la moastele cuviosilor parinti de la Pecersca (Rusia). De aici a ajuns la Manastirile din nord si s-a asezat la vestita manastire ortodoxa Valaam, aflata pe o insula din Lacul Ladoga aproape de granita cu Finalnda, in anul 1865.
IN Manastirea Valaam s-a nevoit cuviosul Antipa inca 17 ani de zile, primint hirotonia preotiei si “aratind fapte minunate de traire duhovniceasca, in post, in rugaciune si in desavirsita saracie”. Cea ma mare nevointa a lui era rugaciunea cea de foc a inimiii, prin care neincetat slavea pe Dumnezeu izgonea gindurile cele necurate si gusta din bucuriile cele nepsuse ale Duhului Sfint. La acestea adauga post indelungat, privegheri de toata noaptea lacrimi, metanii si alte osteneli duhovnicesti.
Cind savirsea sfinta si dumneeiasca liturghie se ruga mult pentru lume si pentru tara in care s-a nascut. Pentru o viata aleasa ca aceasta cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobindu-se de la Dumneeu darul de a cunoaste gindurile cele ascunse ale oamenilor, povationd pe multi pe calea minutirii. Era de asemenea si un mare parinte duhovnices si dascal iscusit al rugaciunii inimii. pentru aceia numele lui ajunsese cunoscut atit in Finalda cit si in Rusia de nord, incit multi calugari si credinciosi, iubitori de Dumnezeu, il cautau si ii urmau invataturile. Avea si in Manastirea Valaam citiva ucenici alesi, sintre care cel mai sporit era ierschimonahul Pimen, barbat cuvios si foarte invatat.
Dupa o nevointa ca aceasta, binecuvintata cuviosul Antipa Atonitul si-a dat sufletul cu pace in miinile mintuitorului Hirstos la 10 ianuarie 1882 si a fost inmormintat in cimitirul Manastirii Valaam.
Este singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita manastire isihastra din nordul Europie.
In anul 1883, vazind parintii manastirii Valaam ca ierochimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici si de credinciosi ca sgfint, au rinduit sa i se scrie viata pe scurt spre lauda lui Dumnezue si folosiul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul sau de chilie, scrie in acelasi an nevointa parintelui sau duhovnicesc intitulata “Vrednicia de pomenire viata a ieroschimonahului Antipa”.
Viata cuviosului Antipa a fost tiparite la Petresburg de 2 ori, in anii 1883 si 1893, raspindidu-se atit in Rusia si Finlanda, cit si in muntele Athos. Iar canonicarea si trecerea in rindul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos in anul 1906, dupa 24 de ani de la mutarea sa din viata. In Mineiul pe Ianuarie, in 10 zile tipsrit in limba rusa la Manastirea Pantelimon din Athos la pagina 46 figureaza si “Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul”, cu viata pe scurt. NUmele sau este cinstit mai ales in manastirile din sfintul munte, fiind singurul calugar atonit romani trecut in rindul sfintilor si numar printre cei din urma cuviosi parinti ai atonului.
Asa s-a nevoit si s-a savirsit in chip placut lui Dumnezeu, departe de tara noastra, un mare cuvios roman, dascal al linistii si al neincetatei sfinte rugaciuni: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezu, milueste-ne pe noi. Amin.“

Arhimandrit Nikodim Bibart

Arhimandrit Nikodim Bibart