DREPTUL IOSIF – LOGODNICUL SFINTEI FECIOARE

Sfantul Matei, ancorat in traditia ebraica se va opri cu precadere in episodul nasterii lui Iisus asupra figurii lui Iosif si va consemna o serie de fapte care dezvaluie misiunea unica a acestuia.

In clipa in care a avut loc Buna Vestire, Maria, desi logodita cu Iosif, nu locuia inca la el, dupa cum rezulta din cele consemnate de Sfantul Matei (1, 18-19). Deoarece, afland de zamislire fara a cunoaste taina ei, Iosif voia sa o lase in ascuns, inseamna ca Sfanta Fecioara nu-i descoperise nimic din vestirea Ingerului. Se pare ca abia dupa intoarcerea Mariei de la Elisabeta a aflat el ca logodnica sa va avea un prunc, deci Maria nu-i destainuise pana atunci din taina impartasita de inger. Fire interiorizata si patrunsa de caracterul inefabil al evenimentului, ea suferea fara indoiala de a nu putea descoperi nici celor mai apropiati taina ei. De aceea, Maria tacea si astepta ca Dumnezeu sa o invete ce trebuie sa faca.

Iosif, om drept, dupa cum il caracterizeaza evanghelistul, dar tulburat de cele ce se petreceau cu logodnica sa, se hotarase sa o paraseasca, fara sa dea in vileag presupusul ei pacat. Pe cand cugeta astfel, un inger i se arata in vis si-i spuse: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-ansa este de la Duhul Sfant” (Matei 1, 20). Iosif era urmasul lui David si folosirea de catre inger a acestui titlu marcheaza filiatia davidica si legatura cu mesianismul Vechiului Testament.

Iosif este omul misterului si al tacerii. Se spune despre el ca: “celui tacut i-a fost incredintat Cuvantul.” Evangheliile nu mentioneaza nici un cuvant rostit de batrinul caruia i-a fost harazuita cea mai sublima misiune: aceea de a sluji drept tata pamantesc Fiului lui Dumnezeu si de a ocroti copilaria sa neprihanita.

Chipul lui Iosif, despre care stim atit de putin si al carui glas nu il auzim niciodata, face si el parte din aceasta atmosfera de taina. Evanghelia mentioneaza doar ca este teslar. Iisus este numit fiul teslarului, descendent din David si ca locuia in Nazaret. Aceste date sumare sunt totusi suficiente pentru a contura figura lui Iosif, situat ca si Zaharia, ca si Simeon pe linia traditiei Vechiului Testament. Se pare ca Providenta urmarea sa-l tina continuu in penumbra; misiunea sa fiind axata pe smerenie si pe supunere la porunca divina, el nu va aparea niciodata in prim plan. Faptul ca ingerul ii vesteste taina in vis, de altfel, el se va mai bucura inca de doua asemenea vise revelatorii, se potriveste cu stilul vietii acestui drept la care descoperirile esentiale au loc in linistea somnului, iar experientele cele mai hotaratoare nu sunt impartasite celor din jur.

Este probabil ca acel care avea sa ocroteasca Pruncul Sfant, rolul sau de tata prezumtiv presupunea tocmai misiunea de ascunde pentru un timp filiatia divina a copilului si sa asigure creare acelei atmosfere de dragoste calda, menita sa invaluie copilaria lui Iisus. El trebuia sa se profileze ca o silueta discreta si tacuta la orizontul acestor episoade miraculoase, evitand sa atraga atentia asupra persoanei sale. Deisgur, o alta cauza a caracterului sters al prezentei lui Iosif este aceea ca figura lui sa apara mereu in umbra Maicii Domnului, care joaca rolul central in iconomia mantuirii. Ea se bucura de prezenta directa a ingerului al carui nume este cunoscut si caruia ii raspunde lucid si constient.

Prin ea, taina intruparii va putea avea loc. Iosif este doar martorul tacut al acestui mister sfant, dar misiunea sa grea si ingrata este totusi nepretuita. Ea implica un dublu sacrificiu: acela de a accepta sa slujeasca drept tata unui copil care nu este al lui si de a-si asuma raspunderea vietii pruncului, amenintata de primejdii si pusa din aceasta pricina sub obladuirea sa ocrotitoare. Sfantul Ioan Gura de Aur crede, deasemenea, ca aparitia ingerului in vis este in concordanta cu caracterul moderat al lui Iosif care se ferea mereu de punerea in evidenta a fiintei sale.

Numai dupa ce ingerul ii descopera lui Iosif originea Divina a Pruncului, el ii dezvaluie si numele de Iisus pe care Acesta il va purta, nume care reveleaza misiunea Sa: aceea de a mantui poporul de pacate. Ingerul ii reaminteste lui Iosif cuvintele profetice ale lui Isaia, prin care marele prooroc anticipa peste veacuri taina zamislirii de catre o Fecioara: “Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieste: cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23). In felul acesta trimisul ceresc ii descopera lui Iosif ca misterul sacru trait de el se inscrie pe linia sperantei milenare a poporului ales si ca insusi faptul tulburator al zamislirii de carte Fecioara fusese prevestit de cel mai mare profet al lui Israel.

Iosif primii cu smerenie cele vestite de inger: el nu se indoi, nu incerca sa se sustraga acestei misiuni, ci accepta in tacere sa se supuna voii Celui de Sus. Evaghelistul spune doar ca din ziua aceea el a luat-o la sine pe Sfanta Maria. In felul acesta el arata ca, in ciuda aparentelor, credea cu credinta tare in cele fagaduite de solul ceresc. Pentru el, cuvintele ingerului cantareau mai greu decat argumentele unei logici umane inguste. Prin aceasta, el incuviinta tot ce avea sa decurga din consimtamantul sau: sa vegheze neancetat asupra Fecioarei si a Pruncului, sa ramana o umbra protectoare a acestor fiinte sfinte, atita timp cat vor avea nevoie de prezenta sa. Cuvantul, care zidise lumea, va nazui sa se adaposteasca sub aripa ocrotitoare a batranului drept, chemat sa-i ofere caldura unui camin.

Din moment ce Iisus avea sa treaca la inceput drept fiu al lui Iosif, este necesar ca acesta sa fie din neamul regelui psalmist, David, pentru ca filiatia davidica a lui Hristos sa fie atestata. Totodata originea davidica va pricinui calatoria lui Iosif si a Mariei la Betleem, conform decretului de recesamant, in orasul lor de origine; se constata deci ca si factori de natura politica au contribuit la implinirea profetiei lor mesianice.

Betleemul, unde David fusese uns rege de catre Samuel, oras al carui nume se talcuieste: “casa painii“, fusese predestinat, conform profetiei lui Mihea, de a fi locul in care se va naste Mesia. Aceasta profetie se va realiza prin mijlocirea dispozitiei emise de catre stapanii romani ai Palestinei. Impreiul Roman, intruchipare a puterii terestre, apare astfel ca un instrument in mana Providentei, si determina cadrul in care fiul lui Dumnezeu se va insera, in fluxul istoriei universale.

Arhimandrit Nikodim Bibart