SFANTUL GHEORGHE
PURTATORUL DE BIRIUNTA (303)

(23 aprilie)

Vestitul si marele mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian si s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini care l-au invatat din tinerete dreapta credinta. Ramas fara de tata din copilarie, Sfantul s-a mutat cu maica sa din Capadochia in Palestina, de unde era originara familia si unde aveau multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicire, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si a imbratisat sluja armelor si in scurta vreme a cucerit cele mai inalte cinsitirii pana si dregatoria de conducator de oaste in garda imparatului.

Desi era pagan, Imparatul Diocletian, pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingaduit crestinilor vremii sa ocupe cele mai inalte slujbe la imparatie. In anul 303 din indemnul ginerului sau Galeriu, pe care Deocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a pornit prigoana impotriva crestinilor.

Istoria crestinatatii sta marturie ca din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan prin care Sfantul Imparat Constantin a dat libertate crestinilor) biserica a trecut printr-o curtemuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos. Cunoscand decretul de prigonire impotriva crestinilor, Gheorghe s-a infatisat singur inaintea intregii curti imparatesti si a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului ca ucenic al lui Hristos.

Uimit de aceasta marturisire si indemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca sa fie dus in teminta si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a trecut prin toate vamurile muceniciei: lovit cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte cu cuie, bautura otravita, baiata cu vana de bou, si altele. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbatie stand tare in credinta.

Pentru cei credinciosi, mucenicii sint crestini alesi luminati de Dumnezeu, pentru a duce o lupta impotriva paganitatii si a diavolului.

Drept aceea in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la incercarile cele mai sangeroase, Mantuitorul ii lumineaza cu puteri Dumnezeiesti, care le ocrotesc trupul impotriva suferintelor.

Deci, cei de fata, vazand chinurile de moarte prin care trecea Sf. Gheorghe si ca ramanea viu si nevatamat, multi dintre ei s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos, slavind cu un glas pe Dumnezeul Crestinilor.

Mai mult, in vremea tinerii lui in teminta, Sf. Gheorghe atingandu-se de un mort, acesta a inviat. Insasi Imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand aceasta, a smarturisit credinta ei in Hristos.

In cele din urma, Imparatul a incercat sa-l induplece cu onoruri si cu fagaduinte, dar sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisirii si vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele si Mucenicului si Imparatesei Alexandra.

Desi ostasii i-au scos afara din cetate, dar pe drum inainte de a ajunge la locul de taiere, imparateasa slabind cu trupul si-a dat duhul. Iar cind au ajuns la locul hotarit, sfantul si-a ridicat glasul si s-a rugat cu cladura, multumind lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Astfel rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost tait in ziua de 23 aprilie, pazind pana la capaa credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos Domnul Sau.

***

Dintre toti sfintii sarbatoriti in lumea crestina putini au ajuns la faima de care s-a bucurat si se bucura Sf. Gheorghe. In satele si orasele tarii noastre multe bisericii sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara. Al treilea brat al Dunarii din Delta se cheama Bratul Sf. Gheorghe.

Se stie apoi ca multa vreme ocrotitorul ostirii romane a fost Sf. Gheorghe. Asemenea steagul Modovei, trimis de Sfantul Stefan cel Mare la manastirea Zograful din muntele Athos are chipul Sf. Gheorghe omorand balaurul, ca un indemn si o chemare a poporului la lupta impotriva balaurului vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului.
O dovada este si rugaciunea lui Stefan cel Mare scrisa pe steagul sau:
“O, luptatorule si biruitorule, Mare Gheorghe, in nevoi si in nenorocirii grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaciune a smeritului tau rob, a Domnului, io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, care sa te preamarim in veci Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500) in al 43-lea an al Domniei Sale.“

Dumnezeul Nostru Slava, in veci! Amin

Arhimandrit Nikodim Bibart